Oamenii Deltei au învățat să se descurce singuri, iar dacă autoritățile locale nu știu să le țină partea, au devenit și mai îndârjiți. Satul Caraorman ilustrează cel mai bine aceste lucruri. Părăsită de autorități, localitate începe să crească din punct de vedere turistic. Vizitatorii sunt atrași de povestea pădurii Caraorman și rămân cu gustul bun al preparatelor de la Stejarul Îngenuncheat.
Jurnaliștii BizPLUS au vizitat Caraorman la finalul lunii mai. Temperaturile de primăvară fac zona mult mai accesibilă.
Pontonul plutitor de la Caraorman nu este, nici pe departe, la fel de sofisticat precum cel de la Lebăda Luxury Resort. Chiar dacă satul uitat de lume și resortul de 5 stele sunt pe teritoriul aceleiași comune. La Caraorman trebuie să pășești cu grijă atunci când cobori din barcă, iar la primii pași vei simți valurile sub picioare. Ajuns la mal, vei observa ruinele uriașe ale fostei fabrici de exploatare a nisipului, dar și caii sălbăticiți.
Ca la Letea, dar mai frumos
Ce au în comun Letea și Caraorman? O pădure subtropicală, dune de nisip și cai sălbăticiți. Diferența rezidă în faptul că Letea e mai bine promovată. Dar la Caraorman este mai frumos. Turiștii au ocazia să se urce în camioane cu băncuțe descoperite și să parcurgă dunele de nisip către “pădurea neagră”. Numele “Caraorman” vine din limba turcă. Atunci când zona era sub ocupație otomană desișul pădurii era atât de întunecat încât te puteai pierde. Caii sălbăticiți sunt cei care au reușit să schimbe peisajul.
“Când s-a retras marea, au rămas dunele de nisip și lăsăturile. Din cauza pânzei freactice foarte înalte, în lăsături nisipurile sunt tot timpul umede și acolo a reușit să crească pădurea. Caraorman este un nume turcesc înseamnă pădurea neagră, pădurea întunecată pentru că este foarte deasă. Ați văzut că nu e o pădure de-a întregul, sunt multe pâlcuri, foarte dese, crescute în lăsături. Unde era mai înalt, din cauza vânturilor foarte puternice, nu putea nimic să crească pe dune, de aceea li se spunea dunele mișcătoare de la Caraorman”, a explicat Cristian Conțolencu.
În pădurea Caraorman se află 12 specii de plante cățărătoare de la vița de vie sălbatică, iederă, hamei și până la liana grecească. Pădurea din Delta Dunării este singura din lume unde liana grecească se întâlnește cu stejarul.
“Sunt vreo 12 specii de plante cățărătoare, dar cea mai deosebită este liana grecească. Se spune că nicăieri în lume nu se mai întâlnește cu stejarul în aceeași pădure. Vița de vie sălbatică, iederă, hamei, trandafir, dar aceasta este cea mai deosebită – liana grecească. E o bătălie între copaci și plantele cățărătoare. Amândouă au nevoie de foarte mult soare pentru a se putea hrăni și bătălia este cine ajunge cât mai sus să prindă lumină. Stejarul bătrân are nevoie de foarte mult soare pentru a se hrăni și cei bătrâni renunță la crengile de jos, se usucă și cad și rămân numai cele de sus, care prind lumină. De aceea mulți când văd stejarii au impresia că sunt pe moarte, dar se spune că stejarul trăiește până la 1500 de ani. Aceștia la 6-700 sunt la prima tinerețe. Se spune că stejarul pe cât e de înalt pe atât are și rădăcinile de adânci. Aici nu e cazul. Ei își adâncesc rădăcinile în nisip 8-10 metri, apoi dau de al doilea strat de nisip foarte sărat, se duc cu rădăcinile pe laterale. O să vedeți că prind forme ciudate din cauza solurilor și vânturilor puternice”, a mai spus ghidul de turism.
Punctul de atracție al pădurii este stejarul îngenuncheat – arborele care are alături o fântână și o replică după Masa Tăcerii a lui Brâncuși.
“Stejarul este îngenuncheat din cauza ramurilor. A căzut cu două ramuri pe pământ, se zice că au prins rădăcini și de aici numele de Stejarul îngenuncheat. Are undeva la 400-500 de ani. Masa și fântâna sunt făcute în 1989 de paznicul de vânătoare și trei vânători. Cei trei vânători erau din zona Târgu Jiu de accea copie după Masa Tăcerii”, a mai explicat ghidul de turism.
El a precizat și cum a putut crește vegetație în dunele de nisip de lângă Pădurea Caraorman.
“Când au făcut fabrica de prelucrare a nisipului inginerii știau că vor avea probleme în a-l exploata din cauza vânturilor așa că au adus în Africa o plantă căreia noi îi spunem cârcel. Seamănă foarte mult cu usturoiul doar că e mult mai micuț, crește foarte repede pe nisip, stabilizează duna de nisip și apoi vine și restul vegetației din zonă și crește pe dună și sufoacă cârcelul. El la un moment dt dispare. Dar datorită lui dunele de nisip sunt acum stabile. Cârcelul a fost plantat acum 60-70 de ani pe dune, în schimb efectele se simt de vreo 20-30. Când eram mic copil aici era ca în deșert, fără pic de vegetație”, a mai spus Cristian Conțolencu.
Biserica albastră de la Caraorman
Nimic din ce vezi la exterior nu trădează frumusețea de la interior a bisericii din Caraorman. Ea a fost clădită în urmă cu peste 140 ani, dar oamenii locului au știut să facă din această biserică un loc îngrijit. Preotul actual vine dintr-o familie de nemți, italieni, ucraineni și bulgari. E mândru de originea sa, dar nu la fel de mândru de slujbele pe care le ține. De când slujește el, la Caraorman, au avut loc doar câteva botezuri și prea multe înmormântări.
Slujbele se țin în limba română, dar femeile din sat vin să cânte și în slavonă. Localitatea cu mai puțin de 200 localnici se mândrește cu bisericuța ei deși – cu puțin efort – toți acești oameni ar încăpea în biserică.
“Vă aflați într-una din cele mai vechi biserici ale Deltei Dunării, biserică făcută la 1875 și ulterior a fost sfințită în 1878. Biserica este făcută pe structură de bârne de stejar, pe temelie de trunchiuri de stejar și făcută din paiantă, ulterior s-a intervenit de-a lungul timpului, s-a izolat pe afară cu lambriu și aici în interior s-a pus un polistiren pentru protejare.
Catapeteasma a fost restaurată anul trecut în luna noiembrie. S-a păstrat specificul zonei, albastru cu auriu, iar icoanele praznicale, adică începând de la Nașterea Maicii Domnului, terminând cu Sfânta Treime și cu Cina de cea Taină și cele de pe ușile împărătești sunt icoanele originale de pe catapetească, sunt icoanele de la 1854 și au fost restaurate și puse pe această catapetească nouă. Am găsit aceste icoane într-un cufăr și am vrut să îi dau o chestie de autentic. Am preferat să le restaurez”, a povestit preotul Angelo Florian Dumitrescu.
Turiștii care pleacă de la biserica albastră pot să ia masa de prânz într-o gospodărie care poartă numele Stejarului Îngenuncheat. Peștele prăjit sau gogoșile făcute de gospodine merg mai bine după o plimbare pe drumurile de nisip ale satului. Turiștii nu știu că la Caraorman nu există rețea de apă, nici asfalt, nici canalizare. Dar poate că farmecul acestor locuri ar fi altul dacă s-ar moderniza. Poveștile ghizilor, natura și caii sălbăticiți fac totul să fie mai frumos, iar Caraorman este o destinație pentru care merită să aloci o zi atunci când ajungi în Delta Dunării.
Be the first to comment