Uniunea Națională a Patronatului Român numește “aberantă” propunerea legislativă prin care angajatorul e obligat să distribuie angajaților, suplimentar, o parte din profitul net

Angajat la birou. FOTO SnapwireSnaps
Angajat la birou. FOTO SnapwireSnaps

Uniunea Națională a Patronatului Român (UNPR) Își exprimă dezaprobarea față de Propunerea legislativă privind participarea salariaților la profit – care ar institui obligația angajatatorilor de a distribui angajaților, cu titlu de participare la profit, suplimentar salariului și celorlalte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractele de muncă, o parte din profitul net realizat. precum și pentru modificarea Legii nr.127/2015 privind Codul fiscal.

Redăm integram scrisoarea de protest transmisă de UNPR:

“Respectivul proiect de lege, În forma În care a fost adoptat tacit de Senatul României, impune tuturor angajatorilor din România, fie aceștia societăți sau orice alt tip de persoane juridice care realizează venituri din activități economice, obligația de a distribui salariaților, suplimentar salariilor și celorlalte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractele individuale de muncă, cel puțin 7,5% din profitul net pentru un anumit exercițiu financiar.

Întrucât propunerea legislativă menționată a fost Înregistrată la Camera Deputaților pentru dezbatere, fiind În prezent trimisă pentru aviz comisiilor de specialitate din această a doua Cameră sesizată, expunem prin prezenta dezacordul ferm și profunda Îngrijorare a organizației noastre În legătură cu eventualitatea adoptării proiectului de lege În forma sa actuală, pentru următoarele considerente.

Mai Întâi, arătăm că art. 7 alin. (3) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională În administrația publică prevede că anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanță asupra mediului de afaceri se transmite de către inițiator asociațiilor de afaceri și altor asociații legal constituite, pe domenii specifice de activitate, cu cel puțin 30 de zile lucrătoare Înainte de supunerea spre avizare de către autoritățile publice. Deși organizația noastră este cel mai important reprezentant al mediului de afaceri din România, inițiatorii acestui proiect au omis să ne comunice propunerea legislativă În termenul prevăzut de lege și nu ne-au solicitat punctul de vedere nici până În prezent.

Or, dispozițiile art. 30-31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă impun ca proiectele de acte normative să fie Însoțite de o expunere de motive adecvată, care să includă consultările derulate În vederea elaborării proiectului cu organizațiile și specialiștii din domeniu, precum și esența recomandărilor primite de la aceștia. Contrar imperativelor legii, din cuprinsul expunerii de motive a propunerii legislative privind participarea salariaților la profit, se observă că nu au fost derulate niciun fel de consultări cu reprezentanții angajatorilor, cu organizațiile patronale sau cu alți actori reprezentativi ai mediului de afaceri. Așadar, inițiativa acestui proiect de lege este una arbitrară, care nu ține seama de opinia destinatarilor măsurii și a specialiștilor din domeniu.

Neregulilor privind procedura legislativă li se adaugă și numeroasele motive de neconstituționalitate ale proiectului de lege. În forma actuală, propunerea legislativă aduce atingere prevederilor art. 45 din Constituție, deoarece Îngrădește exercitarea libertății economice, care este consacrată și prin Articolul 16 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Libertatea oricărei persoane de a se angaja În activități economice În scopul obținerii unui beneficiu patrimonial, libertatea comerțului și a industriei, libertatea de a Întreprinde și libertatea contractuală sunt valori constituționale intrinseci unei societăți democratice, care nu pot fi restrânse În mod nejustificat și fără proporționalitate.

Autoritățile statului pot stabili cadrul general de exercițiu al libertății economice, Însă intervenția acestora trebuie să fie minimă și să permită sistemului economic să se dezvolte, astfel cum presupune o reală economie de piață. În plus, libertatea contractuală Înseamnă posibilitatea efectivă a angajatorului de a negocia cu salariatul său cuprinsul contractului individual de muncă, inclusiv sub aspect financiar, fără a le fi impuse restricții susceptibile să golească de conținut această valoare.

Totodată, obligarea angajatorilor să repartizeze salariaților o parte din profit reprezintă o ingerință nejustificată În exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate privată, garantat prin art. 44 din Constituție, Articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale și prin art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Ocrotirea proprietății include și posibilitatea titularului unei Întreprinderi de a se bucura de veniturile dobândite În mod licit prin exploatarea acesteia. Orice ingerință din partea unei autorități publice În respectarea dreptului de proprietate poate fi justificată numai dacă servește unui interes public legitim și dacă asigură un just echilibru Între acest interes și dreptul fundamental al persoanei afectate. Or, o sarcină precum cea impusă angajatorilor prin propunerea legislativă este disproporționată și excesivă, având În vedere că aceasta se adaugă salariilor și celorlalte drepturi bănești deja achitate potrivit legii.

De asemenea, menționăm faptul că propunerea legislativă este discriminatorie, Întrucât impune sarcina repatizării unei părți din profit numai angajatorilor persoane juridice. Astfel, Întreprinderile individuale sau familiale, precum și persoanele fizice autorizate, pot avea calitatea de angajatori, deși sunt entități fără personalitate juridică, fapt pentru care ele nu ar fi supuse obligației arătate. Or, Constituția României prevede că proprietatea privată este garantată și ocrotită În mod egal de lege, indiferent de titular, măsura În cauză realizând o diferență nejustificată de tratament Între cele două categorii de operatori economici. În plus, discriminarea există și În cazul salariaților cărora ar urma să li se repartieze partea din profitul net, numai cei cu o vechime de cel puțin 12 luni În relația cu angajatorul fiind eligibili, perioada minimă putând fi prelungită până la 24 de luni. Cu toate acestea, vechimea În relația cu respectivul angajator nu reflectă pregătirea profesională, experiența În muncă, aptitudinile personale ș.a.m.d., astfel Încât să justifice o diferență de tratament Între salariați.

Nu În ultimul rând, precizăm că acestor considerente de nelegalitate li se adaugă și cele ținând de lipsa oportunității măsurii. Întrucât multe sectoare economice traversează deja o profundă criză În virtutea situației epidemiologice actuale, o atare modificare legislativă nu poate decât să accentueze declinul mediului de afaceri. Considerăm că participarea salariaților la profitul angajatorului ar trebui să poată fi negociată de la caz la caz, În funcție de situația concretă a societății, fiind așadar o facultate, iar nu o obligație general aplicabilă.

În concluzie, pentru toate argumentele pe care le-am expus, solicităm ferm respingerea propunerii legislative privind participarea salariaților la profitul net al angajatorului, În forma sa actuală”.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*